SOCIETATEA CIVILA IN SECTOARELE CAPITALEI (pentru pagina Web, clic pe denumire):

duminică, 4 august 2019

Invitatie la Conferinta de diseminare a politicii publice in domeniul protectiei consumatorilor

Invitatie la Conferinta de diseminare a politicii publice in domeniul protectiei consumatorilor ce va avea loc pe data de 05.08.2019, la sediul Fundatia Orizonturi Tineri, din Bd. Basarabiei nr. 98, sect 2 (vis-a-vis de intrarea in Arena Nationala), intre orele 09.30 - 12.00. Cei interesati sunt rugati sa confirme participarea la tel. +40722573872.

luni, 15 iulie 2019

Jamil Naamnih Israel - fost student la Facultatea de Drept din Bucuresti, promotia 1998-1999, cauta fostii colegi

În sâm., 29 iun. 2019 la 12:30, maria yassin <maria.yassin@gmail.com> a scris:
Buna ziua,

Sunt fost student la Fac. de Drept din Bucuresti promotia 1998-1999 si caut fostii mei colegi. Vreau sa particip la intilnirile de serie la care timp de 30 de ani niciodata nu am fost invitat.

Sper sa primesc un raspuns -mi-e foarte dor de fostii mei profesori si colegi .

Va multumesc!

Jamil Naamnih Israel
Telefonul meu: 0526000839, Grupa 543. Decanii de an mi-au fost Domnii profesori: Birsan Corneliu si Neagu Ion                                          

Astept cu mare nerabdare un raspuns la acest  e-mail

vineri, 14 iunie 2019

Oare Corpul de Control al Guvernului Romaniei, harnicele noastre DNA, DIICOT sau Parchetul General, nu ar trebui sa faca cercetari si sa recupereze milioanele de euro neincasate de catre Primaria Mun Bucuresti, de la functionarii publici vinovati/corupti? Si cu aceste milioane sa se declanseze o licitatie internationala pentru executia de parcari publice sau in parteneriat public-privat, in toate cartierele Bucurestiului?


Cu un milion trei sute de mii de maşini înmatriculate şi mai puţin de 200.000 de locuri de parcare de domiciliu, Bucureştiul este cel mai aglomerat oraş din Europa. În cinci sectoare din şase, să găseşti un loc liber e o minune în adevăratul sens al cuvântului. Promisele parcări supraterane, ori mult-lăudatele "park and ride", de lânga staţiile de metrou de la periferie, există, deocamdată doar pe hârtie: au rămas la stadiul de promisiuni de campanie electorală. În lipsă de idei pentru rezolvarea crizei, administraţiile locale au transformat sute de trotuare în parcari şi le-au scos la mezat.

Municipalitatea administrează 8.100 de locuri de parcare publice, dar are un parc auto de peste 1.300.000 de maşini. Conform raportului olandezilor specializaţi în GPS, Tom Tom Telematics, avem al şaselea cel mai aglomerat trafic rutier din lume. Iar principala cauză este îngustarea căilor de circulaţie, prin transformarea benzii de lângă trotuar în parcare. Cu 230.000 de cetăţeni în acte, sectorul 1 are 8.600 de parcări de reşedinţă. Primăria le închiriază cu 76 de lei pe an aşa că nu e de mirare că nu vei găsi niciunul disponibil.
Alin Vieru, dir. gen. ADP Sector 1: „În ultimele două luni am mai amenajat 286 de locuri de parcare. Am propus proiecte către Comisia Tehnică de Circulaţie din cadrul Primăriei Capitalei pentru a amenaja şi locuri de parcare pe străzile cu sens unic.”
Cei 256.000 de cetaţeni domiciliaţi în sectorul 2 au la dispoziţie 25.000 de locuri de parcare. Primăria le închiriază anual tot cu 76 de lei bucata, mai mereu aceloraşi abonaţi. Pentru noii şoferi există doar... proiecte.
Dan Popescu, viceprimarul sectorului 2: „Nu avem date clare despre câte locuri de parcare la liber sunt, în rest, în sector. Mai este în lucru o parcare "park and ride" la capătul Pantelimonului care trebuia să fie gata de mult, dar văd că tot trenează.”
Cei 472.000 de locuitori ai sectorului 3 beneficiaza de 60.000 de locuri de parcare de reşedinţă, plus 23.000 de locuri publice. Multe au fost amenajate, însă pe trotuare.
Ştefan Dumitraşcu, arhitectul şef al sectorului 3: „Consider că suntem pe egalitate în ceea ce priveşte numărul de maşini şi locurile de parcare. Intenţionăm atât optimizarea acestor locuri de parcare, cât şi mărirea capacităţii. Acest lucru înseamnă că acele aproape 60.000 de locuri de parcare să fie regrupate sub forma unor parcaje publice supraterane.”
La debut de mandat, actuala administraţie a sectorului 4 a anunţat că va amenaja 13 parcări noi, inclusiv două de tip "park and ride", lânga staţiile de metrou IMGB si Piaţa Sudului. Cei 300.000 de locuitori nu beneficiază încă de niciuna. Primaria refuză să publice numărul actual al parcărilor de reşedinţă. Dar potrivit cererilor depuse la Administraţia Parcărilor, deficitul depăşeşte cifra de 30 de mii.
Cu 282.000 de locuitori, sectorul 5 administrează 18.700 de locuri de parcare. În sectorul 6, cei 360.000 de cetăţeni beneficiază de 37.000 de locuri de parcare. În ultimul an, edilii nu au amenajat nicio parcare cu o capacitate mai mare de douăzeci de locuri.
Traficul aglomerat şi lipsa locurilor de parcare sunt probleme cu care se confruntă toate capitalele europene. În parcările amenajate, tarifele diferă în funcţie de cât de aproape sunt acestea de centrul metropolei. În Bucureşti, în centrul oraşului, cel mai scump loc costă 5 lei pe oră, ca să parchezi în centrul Londrei te costă de 16 ori mai mult.
Londra este oraşul cel mai scump pentru şoferii care vor să-şi lase maşina în centru. În medie, londonezii trebuie să plătească peste 8 euro parcarea pentru o oră. Ceva mai puţin, adică 7,65 euro, trebuie să dea locuitorii capitalei Suediei. Alte două oraşe nordice urmează în top - Oslo şi Copenhaga, unde parcarea maşinii pentru o oră costă peste 5 euro.
Tarifele variază însă destul de mult pe continent şi nu ţin seama neaparat de nivelul de trai. Spre exemplu, în Madrid costă aproape 5 euro să parchezi maşina în centru, în Paris şi Atena 4, în Roma 3 şi în Berlin 2 euro pe oră.
Dar cele mai ieftine oraşe pentru şoferi sunt cele în care se plăteşte mai puţin de 2 euro pentru ora de parcare. În această categorie intră Budapesta, unde tariful este de un euro şi 40 de cenţi, Lisabona, Glasgow şi Varşovia. Cel mai puţin costă însă parcarea în centrul oraşelor Sofia şi Bucureşti, în medie, doar 50 de cenţi pe oră.

Pe de alta parte, iata raspunsul PMB la solicitarea Asociatiei Baneasa Lac (clic aici pentru accesare document) cu privire la o solicitare a acestei asociatii, din care citam:<<Totodata solicitam in mod ferm Primariei Municipiului Bucuresti sa  ne comunice suma totala incasata  pana la aceasta data din aplicarea art. 12 al "HCGMB nr 66/2006 privind aprobarea normelor privind asigurarea numarului minim de locuri de parcare pentru noile constructii si amenajari autorizate pe teritoriul Mun. Bucuresti si a prospectelor necesare unei corecte functionari a arterelor de circulatie", care stipuleaza ca, citam: "nerealizarea numarului minim de locuri de parcare obliga solicitantul la plata unei taxe de 10.000 euro pentru fiecare loc nerealizat pe parcela proprie, in vederea constituirii unui fond pentru construirea de parcaje publice">>.

Va vine sa credeti ca, din 2006 si pana in prezent, toate constructiile care au napadit Bucurestiul, au locuri de parcare asigurate suta la suta, plus o rezerva, asa cum stipuleaza HCGMB nr. 66/2006??!!... Pentru cei mai curiosi dintre dvs. va prezentam si continutul HCGMB nr. 66/2006 (clic aici).

Oare Corpul de Control al Guvernului Romaniei, harnicele noastre DNA, DIICOT sau Parchetul General, nu ar trebui sa faca cercetari si sa recupereze milioanele de euro neincasate de catre Primaria Mun Bucuresti, de la functionarii publici vinovati/corupti? Si cu aceste milioane sa se declanseze o licitatie internationala pentru executia de parcari publice sau in parteneriat public-privat, in toate cartierele Bucurestiului?

luni, 26 noiembrie 2018

UNPR a organizat vineri, 23 noiembrie, la Monumentul eroilor militari căzuţi la datorie în teatrele de operaţii şi pe teritoriul naţional, din Parcul Tineretului, un eveniment de marcare a centenarului Marii Uniri. Cu această ocazie, preşedintele fondator al UNPR, Gabriel Oprea, a făcut apel la unitate în interes naţional, dincolo de opinii şi interese.


Președintele fondator al UNPR, Gabriel Oprea, a tinut un discurs important în preajma Centenarului: "Puține zile ne mai despart de împlinirea a 100 de ani de la înfăptuirea visului de veacuri al poporului român – Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

Vreau să vă mulțumesc tuturor pentru participarea la acest eveniment, prin care dorim să marcăm împreună sărbătoarea Centenarului Marii Uniri.
1 decembrie 1918 a fost momentul în care românii au scris o pagină sublimă în istoria neamului românesc.
Această dată rămâne un simbol al afirmării hotărârii poporului român de a-și decide propria soartă.
Mesajul pe care noi, Uniunea Națională pentru Progresul României, dorim să îl transmitem pentru Ziua Națională, tuturor românilor, este de unitate și solidaritate.
La 100 de ani de România unită, cred că am înțeles cu toții care ne este destinul, ca națiune și care este obligația noastră față de generațiile viitoare.
Avem datoria să luptăm în continuare pentru a păstra ceea ce am primit.
Am înțeles cu toții cât de mult contează unitatea, independența și suveranitatea câștigate cu efort, cu sacrificiu și cu sângele eroilor noștri.
Ziua Națională este un moment de reamintire a sacrificiului suprem făcut de militarii români, fără de care nu am fi putut sărbători în acest an 100 de ani de România Mare.
Tocmai de aceea, ne-am adunat astăzi aici, pentru a depune o coroană de flori în cinstea eroilor noștri, în acest loc special – Monumentul Eroilor militari români căzuţi la datorie în teatrele de operații și pe teritoriul national.
Acest monument are pentru mine o importanță deosebită. El a fost realizat de către specialiștii de la Armată, prin contribuția personală a mea și a primarului Piedone, ca un omagiu veșnic adus militarilor care și-au onorat cu demnitate jurământul făcut față de Patrie.
Pe monument sunt reprezentate toate armele Armatei României: infanteria, aviația și marina.
După cum știți, am inaugurat monumentul în anul 2010, când l-am donat Ministerului Apărării Naționale. El este un simbol al recunoștinței supreme față de cei care au făurit istorie în numele idealurilor sacre ale românilor și ale umanității.
România este țara tuturor cetățenilor săi. Pentru ei, trebuie să privim cu toată responsabilitatea către valorile, principiile și reperele care ne definesc ca națiune și trebuie să construim o națiune mai puternică și mai unită.
La nivelul societății noastre sunt, din păcate, în ultima vreme, multe lucruri care ne dezbină.
Cred cu tărie că Centenarul este un moment în care ar fi bine să reflectăm la ceea ce am primit de la înaintașii noștri, să depășim divergențele de opinii, culorile politice, interesele personale sau de grup și să luptăm împreună pentru interesul national, pentru România.
Pentru că lucrurile care ne unesc sunt cu mult mai importante decât cele care ne despart.
O Românie Unită nu poate exista fără o societate unită. Așa cum o Românie puternică nu poate exista fără un sistem de securitate puternic.
Am considerat întotdeauna că instituțiile care formează sistemul de securitate al României trebuie să fie puternice, iar haina militară trebuie să-și recapete prestigiul pe care îl merită.
De aceea, am sprijinit prin măsuri concrete, inclusiv de natură legislativă, instituțiile din domeniul apărare, ordine publică și siguranță națională.
Ele trebuie susținute, iar oamenii care le formează trebuie să aibă un nivel corespunzător al condițiilor de viață și de muncă.
Ei trebuie sprijiniți în continuare cu măsuri care vizează drepturile lor de salarii și pensii, precum și dotările, echipamentele și tehnica militară cu care își desfășoară activitatea.
UNPR va continua să fie alături de militari, de polițiști, de pompieri, de jandarmi activi și în rezervă și va continua să vină cu soluții pentru aceștia.
La mulți ani tuturor românilor, la mulți ani România Unită!"
Accesati si postarea pe contul Facebook (clic aici)

miercuri, 5 septembrie 2018

Vrem sa o vedem pe d-na Firea la lucru si nu pierzand vremea in cancanuri politice


As fi crezut-o pe d-na Firea ca este sincera si se gandeste numai la binele Capitalei, daca, mai intai de a declara ca numai dl. Dragnea ii pune bete in roate la realizarea marilor proiecte ale domniei sale pentru Bucuresti, nu ar fi sugerat opiniei publice ca Jandarmeria romana si Ministerul de Interne nu au actionat corect si responsabil la protestele din 10 august a.c. Eu cred ca un om politic nu incearca sa decredibilizeze o institutie importanta a statului decat daca este iresponsabil sau este santajat/obligat sa faca asta. Bucurestiul a ramas in continuare un oras mizer si prost administrat si, d-na Firea, care nu a reusit si nu reuseste sa faca mai nimic, vede ca se apropie scadenta (alegerile) si incearca sa gaseasca un vinovat de serviciu. Si l-a gasit – este nimeni altul decat Dragnea!…. 
Guvernul ar trebui sa-i dea o lectie acestei doamne care nu are nici o jena in a calca pe cadavre – si, in cateva zile, prin Ordonante de Guvern, sa-i se dea in primire tot ceea ce a indicat in aceasta seara: Soseaua de centura, Metroul, RADET/ELCEN-nul, caile ferate care traverseaza Bucurestiul, si tot ce mai vrea. 
Domnule Dragnea, nu ratati momentul si faceti presiune pe Guvern pentru a emite repede aceste ordonante de transfer a bunurilor si terenurilor respective. Este perfect legal, iar noi, cetatenii Capitalei, vrem sa o vedem pe d-na Firea la lucru si nu pierzand vremea in cancanuri politice.

Rinciog Dumitru
-cetatean al Capitalei-

vineri, 10 august 2018

Proiectul de Lege privind sistemul public de pensii a fost publicat pentru dezbatere publica

Publicat pe site-ul Ministerului Muncii si Justitiei Sociale: 09.08.2018 - 20.09.2018

Propunerile, sugestiile şi opiniile cu privire la acest proiect de act normativ, pot fi transmise la adresa de e-mail: dezbateri@mmuncii.gov.ro , în termen de 10 zile calendaristice de la data publicării pe site, respectiv 09.08.2018 – 18.08.2018.

vineri, 4 mai 2018

ADEVARATA ISTORIE A BASARABIEI , HARTILE MOLDOVEI DE-A LUNGUL TIMPULUI SI NEGAREA OCUPATIEI RUSESTI

Ocupaţie moldovenească: negarea ocupaţiei ruseşti

 
Chiar va dispărea Moldova dacă se va afirma – adevărul – că Rusia a ocupat estul Moldovei în 1812?!

Lipsă de logică e puţin spus…

Celor care se lasă buimăciţi de dondăneala anti-moldovenilor le propun un exerciţiu de imaginaţie:

  • Dacă hoarda de slujbaşi ai Rusiei neagă faptul ocupaţiei ruseşti din 1812, cum explică ei retrocedarea în 1856 către Moldova a celor trei judeţe sudice – Cahul, Bolgrad şi Ismail? O consideră ocupaţie? Ocupaţie moldovenească a pământurilor moldoveneşti?

  • Dacă Rusia n-a ocupat estul Moldovei în 1812, reiese că nici Austria n-a ocupat nord-vestul Moldovei în 1774? Şi nici turcii n-au ocupat Chilia şi Cetatea Albă în 1484? Adică oricine năvălea peste moldoveni şi le răpea pământurile, o făcea cu acordul moldovenilor?!

  • Cum s-ar fi manifestat aşa-zişii „statalişti” dacă statul de dincolo de Prut s-ar fi numit azi Moldova? (pauză de gândire)

Răspunsul la ultima întrebare e cât se poate de simplu şi e luat din istoria de care se tem „fruntaşii” zilei: situaţia dată a existat!

Începând cu 1812, statul de dincolo de Prut s-a numit Moldova, iar ruşii au inventat o altă ţară – Basarabia, populată desigur cu basarabeni.

Aşa că „poporul moldovenesc” pe care se avântă să-l reprezinte astăzi tot felul de lepadaturi, ar fi fost azi „poporul basarabean” cu limba corespunzătoare – „basarabeană”. Oricâtă românofobie ar clocoti în indivizii în cauză, aceştia înţeleg foarte bine (sper) că de n-ar fi fost gura de aer naţional dintre anii 1918 şi 1940, azi n-am mai fi moldoveni. Demonstraţia e aproape, e dincolo de Nistru!

***

Orice eveniment istoric este complex în sine. Complexitate pentru înţelegerea căreia este obligatorie raportarea şi la alte evenimente istorice (şi ele complexe în sine), la prima vedere separate, dar care relevă un tablou, peste secole, unitar.

Hărţile de mai jos indică schimbările hotarelor Moldovei începând cu domniile urmaşilor lui Ştefan cel Mare până în prezent.

Concluzia principală care rezultă din istoria modificărilor teritoriale prin care a trecut statul Moldova este că pe tot parcursul existenţei sale, Ţara Moldovei, în hotarele ei tradiţionale recunoscute, a avut toate pământurile libere şi conduse de moldoveni doar de patru ori(perioadele medievale sunt aproximative):

  1. între 1426 şi 1436

  2. între 1465 şi 1484

  3. între 1918 şi 1940

  4. între 1941 şi 1944

Un total de numai 54 de ani de integritate statală moldovenească!

Dar „idealul” născut de domniile lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare a persistat în timp, şi, deşi istoria n-a fost deloc blândă cu Moldova, moldovenii au reuşit, pentru o scurtă perioadă ce-i drept, să aducă toate pământurile moldoveneşti în cadrul propriei ţări –România.

Tradiţional, hotarele Moldovei sunt Carpaţii, Nistrul, Dunărea şi Marea Neagră.

Odată cu înfrângerea de către otomani a armatei lui Ştefan cel Mare în 1484, sud-estul Moldovei începe să fie administrat direct de către turci, spre deosebire de restul Moldovei asupra căreia îşi vor manifesta doar suzeranitatea.

Astfel, întâi ţinuturile Chiliei şi Cetăţii Albe, iar mai apoi şi cel al Tighinei sunt transformate în raiale, teritorii în care se aplicau legile otomane şi în care staţionau permanent trupe ale sultanului.

În teritoriul rămas sub controlul domnitorilor Moldovei se aplicau legile locului, moschei nu puteau fi construite, iar prezenţa militară a turcilor nu era permanentă. Totuşi ţara era vasală, bir se plătea, iar domnii trebuiau confirmaţi de sultan.

La începutul secolului al 18-lea, în urma conflictelor militare tot mai dese cu Imperiul Rus, dar mai ales după trădarea din 1711 a lui Dimitrie Cantemir, Poarta Otomană formează o nouă raia, în ţinutul Hotinului.

În 1774 Imperiul Austriac (al Habsburgilor) ocupă nord-vestul Moldovei, pe care începe să-l denumească Bucovina.

În 1792 Rusia devine vecin cu Moldova. După ocuparea litoralului nordic al Mării Negre, Imperiul Rus începe colonizarea acestuia în special cu velicoruşi, a cărei consecinţă se resimte şi azi (sudul rusofon al Ucrainei).

După ce în 1792 a ocupat teritoriile estice ale Statului Polono-Lituanian, Rusia ocupă în 1793 şi restul teritoriului acestuia, aflat în vecinătatea Moldovei.

Pe 16 mai 1812 Rusia ocupă estul Moldovei.

Intenţia Imperiului Rus a fost anexarea ambelor principate române, ca mai apoi să insiste doar pe anexarea întregii Moldove, după – pe anexarea Moldovei dintre Siret şi Nistru, iar odată cu creşterea pericolului napoleonian să ajungă să ceară doar ţinuturile moldoveneşti aflate sub conducerea directă a turcilor, adică Hotinul, Tighina, Cetatea Albă şi Chilia.

Însă în rezultatul manevrelor diplomatice Imperiul Rus pune mâna şi pe ţinuturile aflate sub controlul domnilor moldoveni (Soroca, Orhei, Lăpuşna, Tigheci şi cea mai mare parte a ţinutului Iaşi). La fel ca în cazul anexării nord-vestului Moldovei de către austrieci, anexarea jumătăţii răsăritene a Moldovei s-a făcut cu încălcarea normelor internaţionale, prin cedarea unui teritoriu vasal (autonom).

Spre deosebire de statutul pe care îl avea Moldova în calitatea sa de vasal al turcilor (legi proprii, limbă proprie, biserică proprie), pământurile moldoveneşti ocupate de ruşi sunt integrate complet în imperiul rus, legile locale fiind înlocuite de cele ruseşti, limba rusească devine singura oficială, biserica moldovenilor este trecută ilegal în subordinea celei ruseşti.

În 1856, ca urmare a înfrângerii suferite în Războiul Crimeii, Rusia este obligată să retrocedeze Moldovei judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail.

În 1859 Moldova şi Muntenia se unesc sub conducerea domnitorului moldovean Alexandru Ioan Cuza.

Un lucru extrem de important pe care îl omit intenţionat anti-moldovenii aflaţi în slujba Rusiei este că Unirea din 1859 a fost făcută şi de moldovenii din stânga Prutului, din actuala Republică Moldova – Cahul, şi de moldovenii din sudul Basarabiei, din actuala regiune Odesa a Ucrainei – Ismail şi Bolgrad, dar şi de moldovenii din nordul ocupat al Moldovei, azi în regiunea Cernăuţi a Ucrainei – Herţa.

Actul Unirii Moldovei şi Munteniei a fost expresia voinţei tuturor moldovenilor liberi şi a fost singura cale de a rezista în faţa ambiţiilor expansioniste ale ruşilor.

În urma războiului cu turcii din 1877-1878, Rusia re-anexează judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail, fiind de acord cu trecerea Dobrogei sub controlul României.

Deşi schimbul respectiv pare a fi echitabil, atât teritorial, cât şi economic, faptul că Rusia a oferit un teritoriu ce nu-i aparţinea – Dobrogea – în schimbul altui teritoriu care la fel nu era al ei, este elocvent în privinţa politicii duse de Rusia.

În acelaşi fel Rusia a procedat şi după al doilea război mondial când a acordat Lituaniei şiPoloniei teritorii asupra cărora nu avea niciun drept.

În privinţa celor trei judeţe moldoveneşti re-ocupate de ruşi a mai contat şi faptul că administrarea Dobrogei ca o exclavă nu era convenabilă, dar şi faptul că Rusia nu admitea retrocedarea teritoriilor pe care le-a ocupat cândva.

După ce la 24 ianuarie 1918 Republica Democratică Moldovenească, în hotarele pământurilor moldoveneşti ocupate de ruşi în 1812, şi-a declarat independenţa faţă de Rusia (lucru la fel ignorat de ţipătorii pro-ruşi), la 27 martie 1918 moldovenii dintre Prut şi Nistru decid să se unească cu România, care la acea dată înseamna, practic, doar vestul Moldovei.

În condiţiile în care sudul României, Muntenia şi Dobrogea, era ocupat de armatele Austro-Ungariei, Germaniei şi Bulgariei, regele, guvernul şi armata s-au retras în Moldova, Iaşiul devenind capitală. Cu atât e mai grăitoare voinţa moldovenilor din stânga Prutului de-a reveni în hotarele fireşti, cu cât situaţia în care se afla România era de-a dreptul dezastruoasă.

Or, moldovenii basarabeni au preferat unirea cu o ţară înfrântă în război, ocupată de inamic, obligată să plătească despăgubiri, cu o societate alarmată de consecinţele pierderilor suferite, decât să rămână într-o Rusie în care bolşevicul Lenin promitea marea şi sarea.

Iar celor care contestă Unirea din 27 martie 1918, le recomand să privească atent harta de mai jos. Moldova ocupată de ruşi s-a unit cu Moldova liberă !

La 28 noiembrie 1918 Congresul general al Bucovinei (nord-vestul Moldovei istorice) votează „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”. E de remarcat menţinerea capitalei României la Iaşi, deşi trupele ocupante austro-ungare, germane şi bulgare au părăsit ţara.

Astfel pentru prima dată după 1484, în 1918 toate pământurile Moldovei s-au unit într-un stat propriu, liber şi independent.

În 1924 ruşii, plănuind re-ocuparea Moldovei dintre Prut şi Nistru, denumită de ei Basarabia, crează în cadrul Ucrainei sovietice aşa-zisa RASSM (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească). A se observa teritoriul întins pe care îl avea acestă entitate în raport cu Transnistria sovietică de mai târziu şi centrul aflat la Balta faţă de Tiraspol.

Pe 28 iunie 1940 URSS ocupă estul şi nordul Moldovei (Basarabia şi partea de nord a Bucovinei, dar şi ţinutul Herţei).

Ocupanţii ruşi formează aşa-zisa RSSM (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) din fostele judeţe interbelice Soroca, Bălţi, Orhei, Lăpuşna, Tighina şi Cahul plus o fâşie îngustă de pământ de pe malul Nistrului din cadrul fostei RASSM.

Teritoriul fostelor judeţe Hotin, Ismail, Cetatea Albă, Cernăuţi, Storojineţ şi Rădăuţi, dar şi partea estică a RASSM au fost incluse în Ucraina Sovietică (RSSU).

În 1941 România recuperează teritoriile ocupate de sovietici în 1940, continuând să înainteze şi peste Nistru. În teritoriul dintre Nistru şi Bugul de Sud, ocupat de armata română şi de aliaţii germani, a fost instituită o administraţie românească.

În 1944 URSS re-ocupă teritoriile moldoveneşti ocupate în 1940, modificând hotarele RSSM, dar lăsând pământuri moldoveneşti în cadrul Ucrainei.

Pe 27 august 1991 Republica Moldova îşi declară independenţa faţă de URSS.

Din fostele raioane ale RASSM, Tighina şi câteva sate de pe malul drept al Nistrului, Rusia formează aşa-zisa Pridnestrovie, un stat-marionetă. Câteva localităţi de pe malul stâng rămân loiale Chişinăului, atrăgând de peste 20 de ani furia separatiştilor de la Tiraspol.

Deşi formal independentă, Republica Moldova rămâne şi azi, după 20 de la ieşirea din URSS,un stat ocupat de ruşi, atât militar, cât mai ales politic şi economic.

Dar şi religios, prin existenţa Mitropoliei ruseşti conduse de Vladimir Cantarean. În ce priveşte această grupare  anti-moldovenească de clerici trebuie precizat un amănunt: ei îşi zic Mitropolie a întregii Moldove!

Conform logicii fireşti acest lucru ar însemna următoarele:

1) Ruşii nu recunosc existenţa moldovenilor din afara Republicii Moldova, implicit nici a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, adevărata Biserică a moldovenilor, sau 2) Ruşii consideră că jurisdicţia lor se extinde până la Carpaţi, sau 3) Ruşii habar n-au de altceva decât de ei înşişi, denumind Mitropolia rusească din Chişinău după modelul moscovit (Patriarhia Întregii Rusii).

Această uniune de preoţi, apărută odată cu ocupaţia rusească din 1812, când un cleric, G. Bănulescu-Bodoni, proslăvit azi de clericii succesori, pleda pentru ruperea din cadrul Mitropoliei Moldovei, contrar normelor canonice bisericeşti, a eparhiilor moldoveneşti ocupate de Rusia, a slujit şi continuă să slujească stăpânului-patriarh de Moscova, prin extensie – statului rus…

Atitudinea ruşilor faţă de infima Moldovă şi faţă de istoria ei este de înţeles. Ei au istoria lor. Şi conducători care să le bage bine în cap că odată cu admiterea ocupaţiei Moldovei din 1812, vor fi nevoiţi, automat, să recunoască şi ocupaţiile din 1940 şi 1944.

Dar ce-o fi în mintea „moldovenilor”?!!…

Privind retrospectiv istoria zbuciumată a Moldovei se poate afirma cu certitudine că:

  • de ocupaţia turcească am scăpat.

  • de ocupaţia austriacă am scăpat.

Dar când scăpăm de ocupaţia rusească?!

Post-scriptum: Toţi cei care-şi zic „patrioţi”, „statalişti”, „pragmatici”, „roşii”, „mai roşii”, „rozi”, „de stânga” etc. şi care admit ocupaţiile ruseşti, dar cu precizarea că ruşii, pe lângă războaie, foamete, deportări, crime, deznaţionalizare, au adus moldovenilor şi foloase de genul construirii şcolilor, spitalelor, uzinelor de tot felul, pot fi numiţi oricum, dar nu moldoveni. Nici măcar mancurţi. Aceşti indivizi sunt slujbaşi conştienţi ai Moscovei. Şi nimic mai mult.

Chiar n-au avut ori să nu fi fost moldovenii capabili să-şi construiască şcoli, spitale şi industrie dacă nu năvăleau (şi rămâneau) ruşii în 1812, în 1940 şi 1944?!…